Pe 6 mai, un mars pentru democratie. Reala!

În ziua de 6 mai 2012 se va desfăşura un marş al cetăţenilor pe traseul Şoseaua Kiseleff (intersecţia cu strada Ion Mincu) – loc de plecare, Piaţa Victoriei – Piaţa Romană – Piaţa Universităţii. Accesul manifestanţilor la punctul de întâlnire va fi începând cu ora 14:30 iar participanţii vor pleca în marş la ora 15:00, urmând sa ajungă în Piaţa Universităţii, zona Fântână la ora 16:00, unde vor rămâne până la ora 17:00, ora declarată de încheiere.

Aceasta adunare publică a fost declarata autorităţilor (Comisiei de avizare a cererilor de organizare a adunărilor publice) în data de 11 aprilie 2012. Avizarea marşului în forma anunțată de organizatori este susţinută de următoarele organizaţii non-guvernamentale: Centrul pentru Resurse Juridice (CRJ), Asociaţia Pro Democraţia, Active Watch şi Asociaţia Terra Millenium III.

Va fi un marş PENTRU şi nu ÎMPOTRIVĂ. Pentru o democraţie reală.
Pentru un sistem în care Preşedintele respectă cetăţenii, Constituția, Parlamentul şi principiul separării puterilor în stat. Pentru un Parlament puternic. Pentru instituţii responsabile în care să putem avea încredere. Pentru o administrație fără corupție, politizare și clientelism.
Pentru o societate integrată şi solidară, în care drepturile fundamentale sunt respectate şi oportunităţile sunt echitabil distribuite. Pentru egalitatea de șanse, fără deosebire de sex, etnie, religie, categorie socială, de venit, orientare sexuală, convingeri sau vârstă. Pentru sisteme de educaţie, sănătate şi asistență socială finanţate corespunzător şi deschise tuturor.
Pentru a sancționa politica de austeritate care ne condamnă la stagnare economică și inegalitate. Pentru a promova o economie puternică, în care bunăstarea şi locurile de muncă sunt create pe baza educaţiei şi inovării şi nu a exploatării iresponsabile a resurselor naturale.
Pentru a opri iniţiativele cu efect devastator asupra sănătăţii publice, mediului şi patrimoniului cultural, precum cea de la Roșia Montană sau cea a exploatării gazelor de şist. Pentru alternative de dezvoltare durabilă a comunităților locale ale României. Pentru valorizarea potențialului intelectual, creativ și artistic.

Persoane de contact:
Claudiu Crăciun, clcraciun@yahoo.com, 0744811564
Mihaela Murgoci, mihaela.murgoci@gmail.com, 0723.833.591

Mai multe informatii aici:

http://www.facebook.com/events/335934543129106/

Btw: marsului i-a fost dedicat si un blog:

http://unmarspentrudemocratie.blogspot.com/ .

Abuzurile Jandarmeriei in Piata Universitatii (15.02.2012)

După primele două săptămâni de răceală am prins o răceală de care pare că nu mai scap. Astfel că azi am aflat de la un prieten, și nu pe propria piele, despre cum în jur de 50 de protestatari au fost opriți în centrul vechi de un grup mare și organizat de jandarmi primind cu toții amenzi pentru, chipurile, deranjarea ordinii publice (pare-se că vigilentele organe milițienești s-au autosesizat). Acțiunea asta nu face decât să evidențieze ceea ce știm deja: puterea nu ia în seama deloc vocea oamenilor din piață; dimpotrivă, chiar alege să încerce să o reducă la tăcere.

Mișcarea asta, de a legitima și amenda abuziv puținii protestatari care rezistă vremii neprielnice și protestează pașnic, nu este altceva decât o încercare a puterii de a face ca manifestanții de la Universitate să dispară (cum a fost și încercarea din primele zile, în care jandarmeria a fost extrem de agresivă). Sunt sigur însă că în loc să îi facă să nu mai vină în piață, ce s-a întâmplat azi îi va face pe cei legitimați și amendați fără motiv să se întoarcă în piață și să și convingă alți oameni că este necesar protestul civic.

Puterea ignoră vocea oamenilor din piață, încercând și să o reducă la tăcere. Mă întreb dacă primăvara poporul român se va dezmorți sau va rămâne în cadrul aceluiași mod de a gândi: „Să se revolte alții. Dacă câștigă ne va fi bine și nouă, dacă pierd putem să îi arătăm cu degetul”.

Notă de subsol: Jandarmeria apără hoția! (Cei cu grad mic sunt obligați, pentru a își păstra locul de muncă, să asculte comenzile celor cu grad mare, care sunt în frăția hoției.)

Protestele anti-ACTA. Examenul activistilor ‘dublu-clic’.

Peste o sută de mii de români au răspuns ‘prezent’ , printr-un clic de maus, invitaţiei la protestele împotriva aderării României la ACTA, proteste ce vor avea loc vineri, 11 februarie, în oraşe din toată ţara. Abuzul care li se coace utilizatorilor de internet a fost pâna acum întâmpinat de o opoziţie ferventă în spaţiul virtual. Reţelele de socializare sunt doldora de informaţie, petiţii, măsti Guy Fawkes şi mesaje ironice, toate menite să puna ACTA la perete, unde-i e locul. Până aici e excelent. Problema care se pune e dacă indignarea internautică urmează sa fie dublată de una concretă, exprimată în stradă. Va fi interesant de văzut câţi dintre cei care s-au înhămat la această cauză chiar vor prefera înfruntarea directă cu gerul în detrimentul unui ceiuţ cald în faţa monitoarelor. Ăsta e testul despre care vorbesc. Căci aderarea virtuală la o cauză este complet inutilă dacă nu-i urmată de una reală, activă, materializată în protestul propriu-zis.

Ar fi păcat ca entuziasmul arătat zilele astea împotriva ACTA să se rezume la o mângâiere a mausului, lipsită de efect. De aceea e important ca mâine cât mai mulţi oameni să-si exprime în stradă dezacordul cu o lege abuzivă, nesupusă dezbaterii publice şi pe deasupra semnată în necunoştinţă de cauză.

Interpretatione Ungureanu-volente (sau despre cum va interpreta noul-vechi guvern legile)

În declarația sa de azi prim-ministrul desemnat Mihai Răzvan Ungureanu întrebat fiind dacă și-a dat demisia din postul de director al SIE acesta a spus că își va da demisia doar în cazul în care va trece de parlament, dând ca argument o analogie cu Emil Boc care era primar în timp ce era și prim ministru desemnat la un moment dat. Situația este însă complet diferită. Oamenii din servicii secrete (în speță SIE, vezi aici) nu pot, nici din punct de vedere legal, nici moral, să întreprindă acțiuni politice.

Acest executiv reușește performanța de a fi unul ilegal, și abuziv încă dinainte de a fi oficial impus, atât prin persoana prim ministrului desemnat care este incompatibil cu poziția sa politică din prezent cât și prin audierile glumă ce au loc chiar acum fără cvorum și în care miniștrii noului guvern primesc recomandări și avize în unanimitate într-un mod demn de cel în care Adunarea Națională lua decizii. Read the rest of this entry

Despre locul în care „a fi de stanga” este o injuratura

Libertatea fără socialism este privilegiu și injustiție,

socialismul fără libertate este sclavie și brutalitate.

M. Bakunin

-sau despre cum ignorăm varianta libertarianismului social-

Mi se pare foarte interesantă o analiză a declarației lui Traian Băsescu în care îl acuza pe Raed Arafat de opinii stângiste și modul în care, în general, politicienii de la noi în țară se raportează față de opțiunea stângii politice.

Distincția politică dreapta/stânga a fost dintotdeauna una tăiată cu toporul. În fond, poate mai important decât ce politici economice (de stânga sau de dreapta) alege puterea să facă este dacă puterea este autoritariană sau libertariană din punct de vedere al drepturilor individuale. Distincția din topor a favorizat un discurs propagandist prin care s-a realizat o apropiere conceptuala ilegitimă între politicile economice de stânga și autoritarism, ca și când acestea ar veni în mod necesar împreună (După cum remarcă Chomsky în acest articol doar două mari puteri au pretins că în URSS este un sistem socialist: SUA și URSS ).

Percepția asta este însă una înșelătoare. Se poate distinge clar între politicile economice de stânga și autoritarism. Putem, cu siguranță, admite ca plauzibil un stat social în care se tinde spre asigurarea unei egalități de șanse cât mai mari, care este în același timp și libertarian, admițând că nu e treaba lui să reglementeze ce anume trebuie și nu trebuie să facă individul cu corpul său, ce trebuie să spună, etc. Read the rest of this entry

Guvernul Boc a căzut. Aşa, şi ?

Foto: Revista Kamikaze

Foto: Revista Kamikaze

Azi-dimineaţă „premierul” Boc şi-a dat demisia. Aşa ar suna ştirea oficială. Ceva mai potrivit ar fi: o tumoare beningă a fost extirpată de către chirurgi. Chirurgii în acest caz ar fi FMI şi Comisia Europeana, adevăraţii diriguitori ai guvernului, adică ai politicilor economice la noi în ţară, dublaţi de închipuitul reformator al statului, cel cu mâna de fier. Şi dacă tot am vorbit de doctori în termeni metaforici, propun o alta figură de stil : FMI în rolul lui Mefisto, iar Băse în rolul doctorului Faust. Cam asta ar fi imaginea conducerii efective a ţării, a şleahtei groteşti care trage sforile puterii economice şi, implicit, politice, pe mealeagurile noastre. Dovada cea mai recentă e conferintîţa  comună a FMI, Comisiei Europene şi a Băncii Mondiale în România, care a avut loc ieri.

Pe tema asta vă recomand articolele şi Y. Sintetizând: „Încă de când Guvernul a semnat acordul de tip preventiv cu FMI, finanţatorii externi cer încontinuu liberalizarea pieţei de energie şi gaze. Aceasta la presiunea companiilor străine prezente pe piaţa din România, care îşi doresc profituri mai mari din preţurile finale, chiar dacă românii au unele dintre cele mai mici salarii din UE.”    Ce înseamnă liberalizarea pieţei de energie şi gaze ? Pe scurt, creşterea preţurilor care, momentan, sunt ţinute în frau prin reglementări ale statului. Cu alte cuvinte, un nou pumn în plexul, şi-aşa învineţit, al amărăştenilor în special, însa cu ecou în mai toate păturile sociale.

Sigur, e drăgut că Guvernul a cazut, căci Boc începuse deja să se confunde cu funcţia în care a servit umil o eternitate, parcă. Schimbarea de care vorbim e mai mult estetică, dar poate fi totuşi trecută ca încă o victorie în carneţelul protestatarilor, ale căror eforturi nu s-au dovedit sterile. Cu toate astea, pentru ca protestele să ţină piept samavolniciilor care vor urma pe linia schiţată mai sus, e imperios ca ele să crească serios în amploare şi să închege un discurs adecvat situaţiei reale, îndreptat acolo unde e nevoie.

În ce priveste viitorul imediat al Guvernului şi ping-pongul politic care va urma între Băsescu şi opoziţie , îl voi cita aici pe Costi Rogozanu din articolul postat mai sus; puţin cam pe larg, e drept, însă citatul conţine şi nişte speranţe pe care le împărtăşesc: „Vom avea un an întreg de frecuşuri, tehnocraţi inventaţi? Sau anticipate şi apoi suspendare? Sincer, vreau doar ceva tărie şi atenţie în discuţiile cu oamenii care vin de la adevăratele instituţii care ne conduc acum. Vreau măcar unul în guvern care să aibă tupeul bulgarilor de a spune, de exemplu, un NU mare exploatării gazelor de şist, de exemplu, oricîte presiuni americane s-ar face. Vreau unul să pună întrebări înainte să vîndă tot. Vreau, cînd avem o dilemă în Parlament cum a fost cu ordonanţa 50 de reglementare a relaţiai clienţi-bănci, să nu intervină scurt FMI şi s-o rezolve în favoarea băncilor. S-o mai putea? Boc a plecat, dar a rămas Franks care e adevăratul Boc. Iar lupta pe bune acolo se duce, asta dacă politicienii noştri mai au vreun pic de chef să facă cu adevărat politică.”

Încă de la începuturile manifestaţiilor din Piaţă s-a strigat constant şi entuziast: „Nu vom fi, nu vom fi colonie FMI!”. Ei bine, ramâne să vedem…

Fenomenul „Piaţa Universităţii”, încotro?

Protestele din ianuarie sunt un fenomen care a ajuns să fie subiect de polemică în mai toate mediile sociale. De la exagerările şi bălacărerile pseudo-jurnalistice televizate, fiecare televiziune încercând să-şi adjudece sau să repudieze, în funcţie de interes, patosul maselor indignate, la tot soiul de comentarii în tărâmul internautic, manifestaţiile din Piaţa Universităţii şi din restul ţării au fost un aprig obiect al speculaţiei, mai mult sau mai puţin pertinente.

Un lucru însă ramane cert. Indignarea populaţiei, al cărei declic a fost promovarea legii sănătaţii împreuna cu demisia lui Raed Arafat, este întru totul justificată. Fie că au fost mânaţi de neajunsuri economice, fie că s-au saturat de hybris-ul lui Basescu sau de ticăloşenia întregii clase politice, un număr de oameni s-a clintit în sfârşit din amorţeala caracteristică românilor, şi a ieşit în stradă să-şi strige nemulţumirile. Fiind o mulţime pestriţă, eterogenă ideologic, energia lor a ajuns să se concentreze într-un punct fix, Read the rest of this entry

Iarna in Piata Universitatii – Ceasul desteptator al spiritului civic in Romania

Diverși contestatari ai fenomenului din Piața Universității 2012 au propus de 3 săptămâni încoace diverse teorii despre cine și cum sunt oamenii din piață. S-a susținut spre exemplu că e vorba de oameni ai USL-ului sau că e vorba despre oameni care nu au ce face cu timpul pentru că nu muncesc.

De fapt despre cine este vorba?  Este vorba despre o parte reprezentativă a poporului (mulți dintre cei ce nu sunt în piață sunt de acord cu ce se întâmplă în piață). În piață veți găsi oameni de toate vârstele, cu toate veniturile și de toate culorile (sau non-culorile) politice. Veți găsi la KM 0 (de o parte și alta a bulevardului) și monarhiști, și anarho-sindicaliști, și adepți ai statului minimal, și conservatori, și oameni care nu au încă formată o părere cu privire la sistemul politic preferabil. Ceea ce este minunat și ne spune multe despre ce se întâmplă de fapt în piață este că toți acești oameni nu se ceartă între ei, cum ar fi de așteptat, ci sunt acolo împreună împotriva unui dușman comun. Read the rest of this entry